Continui seria Orasele mele cu acest micut orasel Transilvanean, linistit situat pe cursul drept al raului
Mures, la 18 km. de orasul Alba Iulia si la 12 km. de Aiud.
TEIUS
Numele acestei mici localitati istorice situate pe malul Muresului, strabatuta de drumul european E81, a avut, in curgerea vremii o adevarata metamorfoza.
Cea mai veche marturie de care atesta existenta Teiusului este o diploma data de Voievodul Rolandus cetatenilor dejeni prin care le este permis acestora sa tina targul saptamanal in ziua de joi, fara sa plateasca pentru acest drept impozit. Aceasta diploma este data la Teius, in anul Domnului 1293.
In secolul urmator, Teiusul este mentionat in doua diplome, una datata la Manastur la 14 iulie 1347, cealalta din 15 iulie 1347, denulirea localitatii variind astfel: Thyues, Tyus, Tyuys, Thywis.
In alte documente vechi, in special in registrul decimelor papale, Teiusul figureaza sub numele Spinis sau Tyovya. In limba maghiara “tovis” inseamna spin - de unde numele localitatii Villa Spinorum = Orasul cu spini = Tovis.
Din secolul XV se pastreaza doua diplome: a Voievodului Iancu (9 iulie 1408 ) si a lui Nicolae (14 octombrie 1415), amandoua fiind date la Thywis (Teius).
Mai tarziu, in alt document Teiusul apare si sub nume german si anume Drei Kirchen, adica Orasul cu 3 biserici, dovada incontestabila a importantei si dezvoltarii lui, fiind vorba de biserica ortodoxa, cea catolica si cea reformata. Din date autentice rezulta ca pe vremuri Teiusul a fost cetate, ridicata probabil din ordinul lui Ioan Corvin – care daruise lui Conradus Lapicia o sesiune a unui sat din regiunea Brasov ca recompensa pentru costruirea cetatii din Teius. Regele Matei Corvin, prin actul de privilegiu emis in 1464 declara Teiusul, situat in judetul Alba ca oras regesc liber. In secolele urmatoare, documentele atesta trecerea Teiusului de la o familie la alta. In 1464 orasul trece din posesia familiei Tovisi la familia Pongracs din Dengelegh, apoi la familia Balassa (predecesorii istoricului in cauza). In 1594 Papp Grigore primeste Teiusul dupa ce este innobilat de Sigismund Bathory.
In 1603 generalul Basta a ucis majoritatea populatiei – desigur, pentru ajutorul dat lui Mihai Viteazul in 1601. Dupa aceasta s-au adus colonisti sarbi, pentru a repopula zona.
Nici in secolele urmatoare locuitorii micii asezari de pe malul Muresului nu raman indiferenti la marile evenimente al istoriei, luand parte la revolutia lui Horea, la evenimentele de la 1848, Primul Razboi Mondial, Marea Unire, Al Doilea Razboi Mondial, etc.
Si strabunicii mei, Iuliana si Gheorghe Raica au fost prezenti la Marea Unire de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918, iar imaginea de mai jos atesta acest lucru.
Iuliana Raica, strabunica mea este pe primul rand, prima din partea stanga, iar Gheorghe Raica, strabunicul meu, este in spatele ei
Mentionez ca in momentul in care a fost facuta aceasta poza (care are un loc special in biblioteca familiei mele) strabunicii mei locuiau in Teius, dar apar in aceasta poza alaturi de locuitori din Galtiu, satul in care au crescut.
In prezent Teiusul are o populatie de 7284 de locuitori si are in subordine administrativa localitatile
Beldiu, Capud, Coslariu Nou si Petelca.
Micul orasel cucereste orice vizitator. Oricine poate vizita Biserica Reformata contruita in stil romanic cu elemente de gotic timpuriu (1379), fosta manastire romano-catolica ctitorie a lui Iancu de Hunedoara dar terminata de Matei Corvin sau biserica greco-catolica construita in secolul al XVII-lea.
Daca ajungeti prin Teius (si probabil se va intampla) pentru ca este un important nod de cale ferata ganditi-va pentru o secunda ca dincolo de linistea ce cu siguranta o veti observa aceasta este casa unde au ales sa ramana peste 7000 de suflete si unde se intorc multi, chiar daca acest lucru se intampla dupa 40 de ani.


Complimente…
Felicitari pentru publicarea acestui articol interesant.
viva Teius !!!!!!
multumim mult.
super fain comentariu pt oraselul nostru…..bine ca mai sant si oameni care se gandesc sa faca asta,,,teiusu e cam uitat de multa lume